Cel mai mare profesor pe care l-am avut în această viață este fiul meu.
Cel mai mare profesor pe care l-am avut în această viață este fiul meu. Dacă noi, adulții, ne dăm voie să ne privim copiii dintr-un spațiu de smerenie, și nu dintr-un „eu știu mai bine”, dacă îi vedem cu sufletul și nu doar cu mintea, vom descoperi lucruri fascinante despre ei, dar și despre noi.
Așadar, am luat măsuri. Am făcut o listă cu lucrurile care mă deranjează în relația cu copilul meu și am prioritizat. Ce mă durea cel mai tare era insistența lui pe anumite subiecte până obținea ce voia: extra timp la video games, extra timp la desene sau amânarea responsabilităților agreate împreună.
Prima judecată care apărea era că nu respectă limitele agreate.
Am început să analizez situația și am încercat să privesc din alt unghi: care sunt beneficiile lui din a nu respecta aceste limite? Iată câteva dintre lucrurile interesante pe care le-am descoperit:
- Testează limitele și învață care sunt consecințele insistenței sale.
- Descoperă o metodă de a obține ce își dorește.
- Își antrenează curajul de a ține piept unei autorități (în acest caz, eu, mama lui).
- Exersează abilități pentru viața de adult, cum ar fi susținerea punctului de vedere în fața unui șef sau coleg, mai ales când simte că lucrurile nu merg în direcția dorită.
Această descoperire m-a pus pe gânduri:
De ce apreciem această insistență la adulți, dar nu o acceptăm la copii?
La adulți o numim „perseverență” și o considerăm o calitate. La copii, însă, ne deranjează, ne scoate din sărite. Cum putem clădi această perseverență la adulți dacă nu o antrenăm din copilărie?
În pedagogia Montessori, perioada 6-12 ani este una în care copiii își construiesc moralitatea. Ei testează limitele pentru a înțelege mai bine lumea. Aici intervine rolul meu, ca părinte:
- Să îl ajut să înțeleagă impactul nerespectării limitelor.
- Să îl ghidez în a înțelege când insistența poate dăuna celorlalți sau lui însuși.
Deși insistența lui Hori mă enerva maxim, am învățat o lecție prețioasă. Am început să observ ce are el nevoie acum, cum îl pot susține în dezvoltarea propriei moralități, dar și în procesul de a înțelege când și cum să își susțină punctul de vedere.
Cum a schimbat această lecție dinamica dintre noi?
Atunci când Hori a mai insistat să schimbe regulile sau să testeze limitele, am reușit să îi răspund fără nervi. Nu am mai reacționat din emoționalul meu rănit, ci am luat o decizie conștientă, pe moment. Din partea lui, insistența s-a diminuat considerabil. Am devenit o echipă, fiecare cu rolul său.
Recunoștință pentru profesorul meu, Hori, 10 ani!
Acest proces mi-a arătat cât de mult avem de învățat de la copiii noștri dacă suntem deschiși să îi privim cu sufletul. Lecția insistenței m-a ajutat să mă echilibrez emoțional și să îmi susțin copilul în drumul său către autonomie și moralitate.
Cu drag de oameni,
Simina
Book a Consultation
It’s easy and free!
